|
.::Surse
de po1uare cu praf, cenusa si fum::.
Exista, în principal, doua grupe de surse generatoare
de praf, cenusa si fum, în atmosfera: surse artificiale
si surse naturale.
Sursele artificiale generatoare de praf, cenusa si fum
cuprind, în general, toate activitatile omenesti
bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau
gazosi.
Sursele artificiale pot fi grupate în doua mari
categorii:
- surse bazate pe arderea combustibililor în scop
industrial;
- surse bazate pe arderea combustibililor în scop
domestic.
O importanta sursa industriala, în special de praf,
o reprezinta industria materialelor de constructie, care
are la baza prelucrarea unor roci naturale (silicati,
argile, calcar, magnezit, ghips etc.).
Din cadrul larg al industriei materialelor de constructii
se detaseaza, sub aspectul impactului exercitat asupra
mediului ambiant, industria cimentului. Materialele de
baza, care intra în fabricarea cimentului, sunt
piatra calcaroasa amestecata cu magme sau cu argile. Sunt
cunoscute si aplicate doua procedee de fabricare:
- procedeul uscat, în care materiile
prime sunt deshidratate, farâmitate în mori
speciale si trecute apoi în cuptoare rotative lungi,
unde sunt tratate la temperaturi înalte;
- procedeul umed, în care materiile
prime se amesteci cu apa, apoi în stare umeda se
macina în mori speciale, dupa care, partea rezultata
este trecuta la rândul ei în cuptoare rotative,
unde procesul este acelasi ca la procedeul uscat;
Temperaturile din cuptoare determina
mai întâi farâmitarea materialului,
cu formare de clincher iar apoi, prin macinare, se obtin
particule foarte fine, care constituie cimentul propriu-zis.
Procesele tehnologice descrise produc cantitati mari de
praf, în toate verigile lantului tehnologic: uscatoare,
mori de materii prime, cuptoare, procese intermediare.
Din uscatoare se elimina în atmosfera aproximativ
10% din cantitatea introdusa, în mori, 1-3% din
cantitatea prelucrata, în cuptoarele rotative, 10%,
iar în procesele intermediare, intre 2 si 4%. În
total se pierde intre 20 si 25% din materia prima prelucrata
la procedeul uscat si 1045% la procedeul umed. Praful
rezultat din industria cimentului este împrastiat
pâna la distanta de peste 3 km fata de sursa, concentratia
acestuia în apropierea surselor, variind intre 500
si 2 000 t/km2/an. Fumul constituie partea invizibili
a substantelor ce se elimina prin cosurile întreprinderilor
industriale si este constituit din vapori de apa, gaze,
produsi incomplet arsi (carbune, hidrocarburi, gudroane
etc.) si alte impurit4i înglobate si eliberate cu
ocazia arderii.
Fumul are o culoare albicioasa daca arderea este completa.
Culoarea neagra indica o ardere incompleta, datorita lipsei
de aer, precum si prezentei în cantitate mare a
carbunelui si a funinginii. Culoarea fumului rar poate
fi roscata, cenusie sau bruna, dupa cum carbunele contine
fler, aluminiu sau mangan.
Particulele de fum au dimensiuni submicronice (< 0,075?).
Cenusa rezultata în exclusivitate din combustibili
solizi. Proportia sa variaza intre 5-15% la antracit (carbune
superior, deci cu ardere mai completa) si 40-50% la carbunii
inferiori (lignit, turba, etc.). Cenusa se compune din:
- compusi minerali puternic înglobati
în masa carbunelui. În aceasta categorie sunt
cuprinsii de
Si, Al, Fe, Ca, Mg si/sau S;
- impuritati (cenusa mecanica) provenite
din roca în care se afla înglobat zacamântul.
Cenusa ramâne în cea mai
mare parte în focar si este îndepartata prin
procedee mecanice sau hidraulice. Restul este antrenat
spre cos de catre puternicul curent de aer format în
camera de ardere. în marile centrale termoelectrice,
la trecerea prin cos, cenusa este captata aproape în
totalitate.
O alta sursa importanta generatoare, în special,
de fum si cenusa, este arderea combustibililor solizi,
lichizi si gazosi în scop domestic. Astazi, în
multe tari în curs de dezvoltare, lemnul de foc
este la fel de vital ca alimentele, iar ca pret, în
unele locuri, înregistreaza un ritm de crestere
mult mai mare decât la alimente. Cauza cresterii
zi de zi a pretului este restrângerea suprafetelor
de padure. Multe tari care fusesera cândva exportatoare
de produse forestiere au devenit importatoare, în
masura în care nu s-au preocupat de regenerarea
fondului forestier. În SUA si India se ard anual
circa 130 milioane de tone de lemn de foc; în SUA
aceasta cantitate asigura doar 3% din consumul de energie,
în timp ce în India, aceeasi cantitate asigura
circa 25% din consum. Deci, pentru tarile în curs
de dezvoltare, lemnul de foc constituie o necesitate legata
de satisfacerea consumurilor energetice. Dar nu numai
pentru tarile în curs de dezvoltare consumul de
lemn este o necesitate; tari ca Suedia Danemarca, Finlanda
au ca obiectiv, în politica lor economica, reducerea
consumului de petrol si, în compensatie, cresterea
contributiei energetice a lemnului de foc. Chiar în
SUA, acolo unde pretul altor surse de energie a crescut
considerabil, s-a produs o orientare spectaculoasa catre
folosirea lemnelor de foc. Se apreciaza, de exemplu, ca
în SUA dupa 1973, folosirea energiei obtinute din
lemn, în sectorul casnic, a sporit de doua ori.
Vânzarile anuale de sobe, intre 1972 si 1979, au
sporit de noua ori, jar în 1981 s-au vândut
pe teritoriul SUA circa 2 milioane de sobe pentru încalzirea
locuintelor cu lemne. Fumul emis din sobele cu lemne are
o culoare albastra-fumurie si contine o cantitate însemnata
de materii organice, care se apreciaza ca pot fi toxice
si cancerigene. Tot în scop domestic se ard astazi,
în lume, cantitati enorme de carbuni, petrol si
gaze naturale. De exemplu, numai în S.U.A., în
1966, s-au utilizat în scop domestic peste 2.1011
m3 gaze si 1.1011 litri produse petroliere lichide, ambele
cu un echivalent caloric de 2,54015 Kcal.
Exista, practic, trei principale surse naturale generatoare
de praf, cenusa si/sau fum în atmosfera:
1 - eruptiile vulcanice;
2 - furtunile de praf;
3 - incendiile naturale ale padurilor.
Fruptule vulcanice genereaza produsi gazosi, lichizi si
solizi care, schimba local nu numai micro si mezorelieful
zonei în care se manifesta, dar exercita influente
negative si asupra puritatii atmosferice. Cenusile vulcanice,
împreuna cu vaporii de apa, praful vulcanic si alte
numeroase gaze, sunt suflate în atmosfera, unde
formeaza nori grosi, care pot pluti pana la mari distante
fata de locul de emitere. Timpul de remanenta în
atmosfera a acestor suspensii poate ajunge chiar la 1-2
ani. Unii cercetatori apreciaza ca, cea mai mare parte
a suspensiilor din atmosfera terestra, provine din activitatea
vulcanica. Aceste pulberi se presupune ca au si influente
asupra bilantului termic al atmosferei împiedicând
dispersia energiei radiate de pamânt catre univers
si contribuind, în acest fel, la accentuarea fenomenului
de ,,efect de sera", produs de cresterea concentratiei
de C02 în atmosfera.
Furtunile de praf. Terenurile afinate din regiunile de
stepa, în perioadele lipsite de precipitatii, pierd
partea aeriana a vegetatiei si ramân expuse actiunii
de eroziune a vântului. Vânturile continue,
de durata, ridica de pe sol parte din particulele ce formeaza
scheletul mineral si le transforma în suspensii
subaeriene, care sunt retinute în atmosfera perioade
lungi de timp. Depunerea acestor suspensii, ca urmare
a proceselor de sedimentare sau a efectului de spalare
exercitat de ploi, se poate produce la mari distante fata
de locul de unde au fost ridicate. Cercetari recente,
din satelit, au aratat Ca eroziunea eoliana numai de pe
continentul African ajunge la 100-400 milioane tone/an.
în acest context, se pare Ca desertul Sahara înainteaza
în fiecare an cu 1,5 pana la 10 km.
Furtuni de praf se produc si în alte zone ale globului.
Astfel, în mai 1934, numai intr-o singuri zi, un
vânt de o violenta neobisnuita a produs un intens
proces de eroziune eoliana pe teritoriile statelor Texas,
Kansas, Oklahoma si Colorado. Norii negri, care cuprindeau
circa 300 milioane de tone de praf, dupa ce au parcurs
2/3 din teritoriul S.U.A., au întunecat Washington-ul
si New York-ul si s-au deplasat mai departe catre Atlantic.
În 1928, la 26 si 27 aprilie, o furtuna eoliana
a produs erodarea unui strat de sol cu o grosime intre
12 si 25 mm de pe o suprafata de circa 400 000 km2, situata
în zona precaspica. Evaluarile facute cu acel prilej
au aratat ca, numai pe teritoriul tini noastre, s-au depus
circa 148 milioane m3 praf, din cantitatea totala ridicata.
Incendiile naturale. Caderea naturali a climatului sub
pragul critic de umiditate poate cauza profunde dezastre
ecologice. Unul din cele mai grave îl reprezinta
incendiile naturale. Fenomenul este deosebit de raspândit,
mai ales în zona tropicali desi, în general,
gradul de umiditate al padurilor din aceasta zona nu este
de naturi sa favorizeze izbucnirea incendiului. La sfârsitul
anului 1982 si începutul anului 1983, pe insula
Borneo a Indoneziei si Malayesiei au avut loc 7 incendii
care au mistuit circa 3,5 milioane hectare paduri tropicale.
În Coasta de Fildes, în 1983, focul a distrus
circa 450 000 ha iar în Ghana, în timpul aceleasi
secete, a fost distrusa prin foc o mare suprafata de paduri
si circa 10% din plantatiile de cacao.
În anii deosebit de secetosi, chiar si în
zonele temperate, se produc dese incendii ale padurilor.
Astfel, în 1992, pe fondul unei succesiuni de ani
secetosi, au izbucnit incendii devastatoare chiar si în
padurile Frantei si ale Poloniei. Se pare ci situatia
climatici din deceniul 80 a extins mult suprafetele de
paduri vulnerabile la incendii pe întregul glob.
|
|